rezistoare chimice


Rezistoarele chimice peliculare se realizează prin depunerea pe un suport izolant ceramic a unui strat subţire (0,1 μm) conductor din carbon sau metal.

Rezistoarele cu peliculă metalică au o mare stabilitate a rezistenţei electrice la funcţionarea de lungă durată.Rezistoarele cu peliculă de carburi sau bor-carbon se execută în mai multe faze : 

  • Pregătirea suportului. Pentru înlăturarea impurităţilor se aplică spălarea cu apă cu detergenţi şi decaparea în soluţie de acid fluorhidric (0,5 — 5%). După aceasta se spală cu apă caldă şi se usucă în cuptor.
  • Tratamentul pirolitic urmăreşte depunerea carbonului dintr-o hidro­carbură saturată (metan, benzen etc.) pe suportul rezistenţei la o tempera­tură de circa 1 0000C. Piroliza se execută în cuptoare cu vid sau atmosferă neutră (azot).
  • Filetarea este procesul de tăiere a şanţului elicoidal în pelicula de car­bon şi suportul ceramic cu un disc abraziv.
  • Lipirea conexiunilor din cupru se face cu ajutorul aliajelor de lipire (plumb şi cositor).
  • Acoperirea de protecţie se obţine cu o vopsea termorezistivă sau cu peliculă metalică. Depunerea peliculei metalice se realizează prin evaporarea în vid înaintat (10-4 — 10-6 torr) şi la temperatură înaltă. Variindu-se condiţiile de depunere se pot medifica proprietăţile electrice ale rezistoarelor.
  • Tratamentul termic are drept scop micşorarea coeficientului de tem­peratură si uniformizarea structurii. Se realizează la temperatura de 700 . . . 9000 С timp de 3-50 mim.

Rezistoarele pe bază de bioxid de staniu (Sn02) se obţin prin depunere chimică a peliculei de staniu pe suportul izolant. Ulterior, această peliculă se oxidează prin încălzire în aer.

Rezistoarele chimice de volum se realizează dintr-un amestec ce cu­prinde : material semiconductor (grafit sau negru de fum), masa de umplu­tură (argilă, talc. sau caolin) şi un izolant (cauciuc sau răşină sintetică).

Rezistoarele de volum se introduc fie într-un tub izolant (de ceramică sau sticlă), fie se presează sub formă de vergele.

Rezistoarele de volum au următoarele avantaje: putere de disipaţie mare raportată la volum, cost scăzut, robusteţe electrică şi mecanică ridi­cate şi inductanţă proprie redusă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu